De unde ne luăm VOINTA ? Știți voi, chestia aia care ne ajută să ne menținem deciziile și scopul de a realiza ceva.
Din frica? Îți propui să înveți, eviți cât poți (că toată lumea face asta), dar într-un final ajungi să și înveți. Probabil mai drastic pentru că s-a diminuat considerabil timpul, iar cantitatea a rămas aceeași.
De ce ai avea voință să slăbești? Să ții diete? De frică că vine vara și îți va fi rușine să porți costum de baie, de frica criticilor celor din jur sau a batjocorii, de frică să nu mai fii atrăgătoare etc.
Din orgoliul? Nu poți accepta să fii întrecut, să nu fii cel mai bun, să nu mai primești priviri insinuante sau să nu mai întoarcă bărbații capul pe stradă după tine.
De la putere? Pur și simplu ești o persoană puternică, sigură, încăpățânată și de aici ar veni voința?
Din ciudă? Din cauza regretului? Că în trecut ai pierdut ceva și acum ai voința să nu se mai repete povestea?
Din mândrie? Vrei să fii apreciat, lăudat, venerat pentru realizare, deci de aici îți iei voința?
De la rușine? Din greutatea de a accepta, a recunoaște un eșec?
Sau poate contribuie toate…
as putea spune ca din orgoliu.. si din mandrie
RăspundețiȘtergere