Nu am renunțat. Am continuat, ca de obicei, sa fac ce vreau.
Zilele astea am redescoperit plăcerea de a juca și altceva decât aplicații pe facebook sau solitaire pe telefon, placerea de a fi fericit chiar daca nu esti... chiar daca ceilalti din anturajul tau prezinta malformatii majore ale hormonilor fericirii si tu le faci in ciuda cu energia de care dai dovada si nu iti pasa daca afara este o vreme de cacat sau daca profesorii nu mai contenesc cu ascultarile si cu testele.. NU IMI PASA! Vreau sa fiu fericita...si cred ca sunt...
Primăvară.Ieșiri.Motoare.Concerte.Leagane.Parcuri.tigari si scrum.
Câteva ore, dar a meritat.
Poți reveni oricând la copilărie, te poți distra la fel de mult ca atunci, chiar dacă nu mai ai 10 ani, poți să te simți bine și printre ”străini”, nu doar cu grupulețul tău și nu doar cei care te cunosc știu cum să te facă să zâmbești sau să râzi.
E frumos să cunoști oameni. În sensul de a-i întâlni, de a-i simti aproape, dar nu de a-i ști profund.
E frumos să faci ceva spontan, fără să le gândești și să le planifici până în la ultima chichiță, fara remuscari, fara alte idei si filmulete din capul tau cretin.Nu mai vreau sa stiu dinainte ce ma asteapta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu