Pentru prima data in viata mea, cred, nu mai stiu ce simt. Sau ce ar trebui sa simt.
Stiu cum ma simt si nu e roz. Pierduta, aiurea, ciudata, speriata, trista, dezamagita, tradata.
E ciudat, pentru ca eu eram persoana “cu sentimentele”. Tot blogul asta e plin de sentimente. Partea cu ratiunea e de multe ori pusa pe planul doi la mine, m-am ghidat mult pe sentimente. Nu stiu cat de bine e asta. Acum vreo cateva luni am luat o decizie bazata pe ratiune. Nu pot spune ca a fost cea mai fericita, mi-am cam calcat pe suflet, ma intreb si acum ce ar fi fost daca nu faceam asta, da’ probabil asta e ce trebuia facut. Asa imi zice ratiunea.
Acum… nu mai stiu ce sa fac in continuare.
Sunt debusolata si, printre atatea schimbari din ultimele luni, si bune si rele, nici singurul lucru pe care il aveam cat de cat stabil, nu mai e asa.
Incepe sa ia o alta forma, sa se schimbe, incat se prevede un viitor si mai incert.
Asa ma enerveaza ca eu am nevoie apriga de siguranta si stabilitate… si parca mi s-a luat si asta, “sentimentul de…ceva”. Da’ poate e un test. Poate asa cum am zis acum cateva luni ca “trebuie sa invat sa fiu singura”, poate asa acum trebuie sa “invat sa traiesc in incertitudine”.
Vreau sa ma rup de tot. Sau de toate… m-am mai rupt si n-am murit, ce se mai poate intampla de acum? Incep iar celebra fuga bine cunoscuta de mine.
Linkin Park - Numb piano
Asculta mai multe audio diverse
Probabil ai sa zici “ce mai vrea si asta?”, “crede el ca ma cunoaste?”. Nu te cunosc dar sentimentele pe care le descrii aici, senzatia asta de debusolare absoluta, imi sunt cunoscute. Asta e perioada de dinainte de a-ti incepe cu adevarat viata, formarea. Pana acuma ai fost intr-un flux haotic aleator de idei, sentimente, senzatii, samd. Acum te-ai resetat. Esti la zero. Acum tu, viata ta, e ca o panza alba, pe care vei modela, desena sau chiar rupe ca sa scoti la iveala, sa formezi ceea ce esti, ceea ce va fi personalitatea ta.
RăspundețiȘtergereSentimentul asta de a dori sa fii singura e normal, e o dorinta pt independenta. Sa fii stabile de una singura. Eu zic, iti vorbesc, pt ca am trecut pe-acolo. Si cred ca nu-s singurul. Toti, cand am ajuns la facultate sau si in cazul celor care doar au terminat liceul, s-au simtit de-o data goliti de tot stiau ca ii caracterizeaza, si se uitau cu gandul spre viitorul pe care ii asteapta si parca li se inmuiau picioarele, de parca ar fi trebuit si sa invete sa mearga. Dar totul vine de la sine. Pt ca chiar daca acuma te simti ca un blank slate, esenta ta e tot acolo in mintea/inima ta. Va iesi la suprafata cand te vei mai obisnui cu ideea ca acuma esti un individ in societate, ca esti o picatura intr-un ocean de 7 miliarde de suflete. Dupa aia trebuie doar sa mai pui.. the finishing touches.
Cheer up. Ca tot ai prieteni care te sustin si te vor sustine. J
Have fun and have a super life. Be all you can be! Be super!