Între umilinţă şi demnitate

Dacă insişti în a te manifesta în faţa unei persoane dragi, în ciuda rezistenţelor sale, te umileşti sau îţi urmezi demn sentimentele?..Depinde de perspective.

O persoană cerebrală ar considera asta o degradare a orgoliului personal şi ar întoarce spatele zidului de cărămidă. Un individ ale cărui bătăi de inimă sunt mai sonore decât sinapsele neuronale ar escalada zidul. . dar nimeni nu garantează că zidul ascunde ceva palpabil. Ce substanţa ciudată o mai fi şi aia, care se disipă pe măsura ce tu urci grăbit? Merită riscul?

Răspunsul o fi pe undeva printre rânduri, ca de obicei.



PS: Avem un creier mai fraier decât s-ar crede. Se lasă păcălit de aparenţe. De exemplu, dacă ne uităm în oglindă şi zâmbim chiar dacă tristeţea ne bântuie, vom fi instant învioraţi.( asa se zice :-??)

Hai sa punem fir cu fir si sa facem voodoo =)

eu si initiativele mele idioate din ora de socio cu prelungire in cea de religie =))

ps: miky abia s-a indurat sa ne dea firicelu ala amarat de par ca sa putem sa finalizam proiectu !

It's ok to keep feelings inside !

Asculta mai multe audio Muzica

Rezumat

ştiu că voiam să scriu o postare despre ceva anume, dar nu ştiu despre ce. azi cred că a fost ziua în care am trăit din amintiri, având în vedere că mi-am recitit jurnalele de când eram mai mică, şi am constatat foarte multe lucruri, destul de frustrante faţă de mine. frustrante, dar de ce neapărat frustrante? pentru că voiam să fiu ceva bun, pentru că voiam să devin “cineva”, pentru că am vrut să mă înţeleg bine cu toată lumea, şi nu sunt nici pe departe aşa ceva. privesc în jur, şi nu mă regăsesc în nimic, de parcă m-aş fi rătăcit pe mine însămi pe undeva. sunt un pseudonimeni care se ascunde în faţa unui monitor şi vorbeşte cu ajutorul tastelor. nu reuşesc să mă găsesc. m-am pierdut în timp şi spaţiu, şi tind să cred că nu pot face nimic în această privinţă, pentru a atenua aceste stări. nimic din ceea ce mă mulţumea cândva nu mă mai face să tresar.nici tu, nici el, nici nimeni altcineva!


Sunt gandurile mele amestecate in mii de capete. Ies vorbe din gura mea si apoi le scufund in uitare. Sunt priviri care se holbeaza la mine si eu n-am nici cea ma vaga idee. Sunt lacrimi care nici macar nu pot sa curga. sunt multe lucruri care le fac si apoi nu mai au sens. Ma stradui fara sens. Ma gandesc daca am facut bine si imi dau seama de asta. Dar apoi am senzatia ca cineva nu ma vrea si vrea sa dispar din gandurile lui. Incerc sa fac bine si tot incerc, tot incerc si apoi nu reusesc sa fac nimic.

Dar nimeni, niciodata, nu poate fi perfect.


pa: Astazi mi-am facut curat in inima fara sa mai pastrez nimic!
 

Asculta mai multe audio Muzica

Mica Venetie!

...deci nu ne-am facut de ras. Cam despre asta e vorba in ultime zile sau in ultimele saptamani in Romania (in special in Bucuresti). Fraza asta "vreme de cacat, intr-o tara de cacat, deci nu ne-am facut de ras" se potriveste de minune cu actualitatea din Romania. Vedeti voi, vremea, la propriu, chiar e de cacat. Ba ninge, ba ploua, ba e frig, ba e mai cald nitel, e mocirla, troiene de zapada la tot pasul, bate vantul, ce mai e urat rau afara. Dar vremea asta o sa treaca si o sa vina primavara si vara si afara o sa fie cald si lumea o sa prinda viata, o sa puta (mai ales la propriu) si cei care ne conduc or sa inceapa sa faca treaba, o sa fie asa frumos...o sa fie pe dracu. Acum vine partea "frumoasa" pentru ca putem sa privim "vremea" si cu sens figurat, pentru ca in tara noastra cea de toate zilele, adica "The land of choice", e o vreme foarte grea pentru majoritatea romanilor, salarii mici, preturi mari, scumpiri peste scumpiri, demiteri fara numar, fara cifre, fara litere, fara nimic. Cel mai trist, cum am mai zis-o, e faptul ca poporul miroase si mananca tot cacatul asta pe care-l transmit alesii nostrii, si nu numai, prin mass-media. Ideea e ca nu trebuie sa ne mai mire nimic din ce se intampla. Vad pe la televizor, lume mirata de tot felul ce chestii care sunt de fapt normale pentru tara asta anormala. Traim intr-o tara de cacat, cu o vreme de cacat, cu conducatori de cacat, oameni de cacat (manelari, cocalari, pitzipoance, tigani, dinamovisti, rapidisti etc), drumuri de cacat s.a.m.d. Putine lucruri mai sunt in culori in tara asta, si dupa ce ca sunt putine nici nu stim sa le valorificam si sa le punem in lumina, dar cred ca ne-am obisnuit cu asta, nu?

I love her !

Branzaaaaa!

Cine zambeste atunci cand lucrurile merg prost s-a gandit deja pe cine sa dea vina.

03.11.2009

vorbe de Peştoaică

Asta sunt, nu-i uşor, vorbesc serios!

Trebuie să stăvilesc oceanul de sentimente ce mă inundă. Parcă mereu îşi împinge limitele spre orizont. Noroc cu paznicul raţiune, care reuşeşte uneori să le facă să se indoiască de sine şi să le vlăguiască. Ştie el că nu are mereu dreptate, dar are grijă ca figura-i exigentă să nu tradeze nicio emoţie, afişând o încredere în sine implacabilă.

Ele, sentimentele, se prind uneori de şiretlic şi îşi împletesc esenţa într-o voce pe atât de dulce, pe atât de persuasivă.Mi-aş dori sa le urmez negreşit, dar întorc capul după paznic care îmi aruncă o privire furioasă pe sub sprâncene. Îmi spune totul fără a rosti nimic.

Mă întreb de ce l-aş mai asculta, o inundaţie nu ar fi aşa o nenorocire până la urmă, dar răspunsul pică fulgerator: E aşa de încrezător, are pământul sub picioare, îl admir! Eu l-am ales, l-am rugat să mă ajute, de ce sa îl tradez?

Sentimentele mele sunt rebele, s-ar îndepărta prea tare, plutind într-un pericol permanent. Nu mi-e teamă de moartea lor, ci de agonia de dinainte, de cenuşiu contaminându-mi perfecţiunea albastră. Paradoxal, sunt aşa de puternice faţă de mine, eu neavând nicio intenţie să le vătămez şi atât de fragile şi naive faţă de lume.Pe lângă asta, uneori le găsesc total nejustificate. Cum să le fortific dacă nu am motive?

Toate astea îmi răsună în cap în clipa în care întâlnesc privirea paznicului. Ştiu că are dreptate şi de data asta. În spatele meu, vocea se aude tot mai încet, învinsă. Acum că am restabilit controlul, răspund: Nu acum, va veni momentul..promit!

Uuu, what does this button do?

Aş vrea să existe un butonaş roşu situat bine mersi pe lângă creier a cărui apăsare să aibe următorul efect asupra noastră: Să acceptăm realitatea aşa cum e, să o luăm ca atare (expresie pe care eu, personal, o urăsc), fără a-i căuta vreo justificare, fără a săpa după răspunsuri în locuri în care nu vom găsi decât întrebări. Şuvoaiele de analize inutile ar fi private de dreptul la existenţă.Nu ar fi asta o reducere considerabilă a energiei psihice consumate?
Ba cred că da.


Seriously, what will become of me? Don’t like reality, It’s way too clear to me.
(Nelly Furtado)

De maini si de picioare

..legată.

Aş striga, dar ecoul strigătelor nu s-ar pierde în orizont, ci s-ar întoarce răzbunător împotriva mea, zguduindu-mi lumea din temelii.

Music: Emotion and Feeling

Muzica...
Eu, una, nu’mi imaginez viata fara ea. Ma vezi mereu cu urechile astupate de casti, indiferent ca sunt la masa, la plimbare, in pat…Adorm si nu ma indur sa apas ‘Stop’. Unii, in special unele au inceput sa ma injure pentru asta .

Sunetele redau ceea ce simti, in versuri gasesti mereu raspunsurile. Asa consider eu ca se explica "regasirea" in anumite melodii. Si inca nu ati auzit partea cea mai buna: Muzica nu tradeaza niciodata!...Asta o face sa fie mai presus de prieteni, iubiti etc. Un bun prieten imi spunea: "Muzica suna mai bine cand esti trist". Suna bine intotdeauna daca stii sa o "asortezi" cu starea ta de spirit. Sa asculti melodii lente in momentele de exuberanta enerveaza, iar cele vesele nu vor ameliora tristetea, nici nu o vor neutraliza..Ca si cum nu ai asculta deloc.

Se intampla sa asociezi melodii cu perioade din viata...Iar reascultarea sa presupuna reinvierea unor amintiri...Fie ele placute sau dureroase. Unele versuri reusesc sa iti smulga lacrimi, sau zambete.Cat despre melodia preferata...nu cred ca se poate stabili la nicio persoana. Depinde foarte mult de starea de spirit.

Sunt melodii care iti umpleau sufletul de bucurie alteori, iar acum, cand le reasculti, esti sfasiat pur si simplu de durere, de dor, de amintiri si de dorinte!


R.I.P.


Ps : Nu am vorbit pentru manelari, indivizi care asculta la nimereala ca e "trendy" sau ca sa isi arate coolness-ul, nu ca ar intelege ei ce inseamna ce se canta.