sâmbătă, 3 septembrie 2011

Null

Pentru prima data in viata mea, cred, nu mai stiu ce simt. Sau ce ar trebui sa simt.
Stiu cum ma simt si nu e roz. Pierduta, aiurea, ciudata, speriata, trista, dezamagita, tradata.
E ciudat, pentru ca eu eram persoana “cu sentimentele”. Tot blogul asta e plin de sentimente. Partea cu ratiunea e de multe ori pusa pe planul doi la mine, m-am ghidat mult pe sentimente. Nu stiu cat de bine e asta. Acum vreo cateva luni am luat o decizie bazata pe ratiune. Nu pot spune ca a fost cea mai fericita, mi-am cam calcat pe suflet, ma intreb si acum ce ar fi fost daca nu faceam asta, da’ probabil asta e ce trebuia facut. Asa imi zice ratiunea.
Acum… nu mai stiu ce sa fac in continuare.
Sunt debusolata si, printre atatea schimbari din ultimele luni, si bune si rele, nici singurul lucru pe care il aveam cat de cat stabil, nu mai e asa.
Incepe sa ia o alta forma, sa se schimbe, incat se prevede un viitor si mai incert.
Asa ma enerveaza ca eu am nevoie apriga de siguranta si stabilitate… si parca mi s-a luat si asta, “sentimentul de…ceva”. Da’ poate e un test. Poate asa cum am zis acum cateva luni ca “trebuie sa invat sa fiu singura”, poate asa acum trebuie sa “invat sa traiesc in incertitudine”.
Vreau sa ma rup de tot. Sau de toate… m-am mai rupt si n-am murit, ce se mai poate intampla de acum? Incep iar celebra fuga bine cunoscuta de mine.

Linkin Park - Numb piano
   
  Asculta  mai multe  audio   diverse

miercuri, 5 ianuarie 2011

Dragostea e ca o clepsidră: când ţi se umple inima, ţi se goleşte creierul.

Jeremih Ft  50 Cent - Waiter (5 Senses) (Remix) www vitanclub net
   
  Asculta  mai multe  audio   rnb

vineri, 17 decembrie 2010

titleless

- Nu știu, nu prea am mai vorbit.
- De ce?
- …





Cred că… nu știu eu să țin persoanele aproape. Mă sperie? Sunt prea comodă și evit de multe ori să ies. Mă retrag în carapacea mea mereu și prea puține persoane îndrăznesc sau ajung în interiorul ei.
Vreau la munte…
PS: E iarnă. Și nu se simte.

marți, 30 noiembrie 2010

Il y a des mots qui pleurent et des larmes qui parlent

"Cand tu aveai 1 an ea te hranea si te imbaia.
I-ai multumit plangand toata noaptea.
Cand tu aveai 2 ani ea te-a invatat sa mergi.
I-ai multumit fugind cand ea te chema.
Cand tu aveai 3 ani ea iti pregatea toata mancarea cu dragoste.
I-ai multumit aruncand farfuria pe jos.
Cand tu aveai 4 ani ti-a dat creioane colorate.
I-ai multumit colorand masa din sufragerie.
Cand tu aveai 5 ani te-a imbracat pentru vacanta.
I-ai multumit sarind in prima balta.
Cand tu aveai 6 ani te-a dus la scoala.
I-ai multumit strigand nu merg.
Cand tu aveai 7 ani ti-a cumparat o minge.
I-ai multumit aruncand-o in fereastra vecinilor.
Cand tu aveai 8 ani ti-a dat o inghetata.
I-ai multumit scapand-o in poala.
Cand tu aveai 9 ani ti-a platit lectii de pian.
I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.
Cand tu aveai 10 ani te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica de la o zi de nastere la alta.
I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.
Cand tu aveai 11 ani te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema.
I-ai multumit cerindu-i sa stea in alt rand.
Cand tu aveai 12 ani te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV.
I-ai multumit asteptand sa iasa din casa.
Cand tu aveai 13 ani ti-a sugerat cum sa te tunzi.
I-ai multumit spunandu-i ca nu are gusturi.
Cand tu aveai 14 ani ti-a platit o tabara de vara de o luna.
I-ai multumit uitand sa-i scrii macar o scrisoare.
Cand tu aveai 15 ani venea de la lucru si-si dorea o imbratisare,
I-ai multumit stand in camera ta cu usa incuiata.
Cand tu aveai 16 ani te-a invatat sa-i conduci masina.
I-ai multumit luandu-i-o de cate ori puteai.
Cand tu aveai 17 ani ea astepta un telefon important.
I-ai multumit stand la telefon toata noaptea.
Cand tu aveai 18 ani ea plangea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai multumit stand la petrecere pina in zori.
Cand tu aveai 19 ani ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele.
I-ai multumit salutand-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.
Cand tu aveai 20 de ani te-a intrebat daca te intalnesti cu vreo fata.
I-ai multumit spunandu-i “Nu-i treaba ta!”
Cand tu aveai 21 de ani ti-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tau.
I-ai multumit spunandu-i “Nu vreau sa fiu ca tine!”
Cand tu aveai 22 de ani te imbratisa la absolvirea facultatii.
I-ai multumit intrebandu-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.
Cand tu aveai 23 de ani ti-a dat mobila pentru primul tau apartament.
I-ai multumit spunandu-le prietenilor ca era urita.
Cand tu aveai 24 de ani ti-a cunoscut logodnica si te-a intrebat de planurile de viitor.
I-ai multumit spunandu-i printre dinti: “Maaaaami, te rog”!
Cand tu aveai 25 de ani te-a ajutat sa-ti plateti nunta si a plans si ti-a spus cit de mult te iubea.
I-ai multumit mutandu-te in cealalta parte a tarii.
Cand tu aveai 30 de ani te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil.
I-ai multumit spunandu-i “Lucrurile sunt diferite acum”
Cand tu aveai 40 de ani te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude.
I-ai multumit spunandu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.
Cand tu aveai 50 de ani ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea.
I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.
Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. Si tot ce nu ai facut vreodata s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta."




Nu am inca 50 de ani, am doar 18, dar tot asa i-am multumit si eu mamei mele pana acum!
Si continui sa fac asta fara sa imi dau seama macar...

luni, 1 noiembrie 2010

Sonnet d'automne

Je vis, je meurs: je me brûle et me noie,
J'ai chaud extrême en endurant froidure;
La vie m'est et trop molle et trop dure,
J'ai grands ennuis entremélés de joie.

Tout en un coup je ris et je larmoie,
Et en plaisir maint grief tourment j'endure,
Mon bien s'en va, et à jamais il dure,
Tout en un coup je sèche et je verdoie.

Ainsi Amour inconstamment me mène
Et, quand je pense avoir plus de douleur,
Sans y penser je me trouve hors de peine.

Puis, quand je crois ma joie être certaine,
Et être en haut de mon désiré heur,
Il me remet en mon premier malheur.

 

-  "Je vis, Je meurs" , de Louise Labé -

marți, 31 august 2010

sans raison

Je t aime, je t'aime plus que n'importe qui , ou n'importe quoi au monde. Je t'aimais, Je t'aime et je t'aimerais jusqu'a ma mort et rien ni personne ne changera sa. Je ne pourais pas toublier. Impossible. Même si il se passerais quelque chose, je t'aimerai toujours au fond de moi. Ne demande pas pourquoi je taime car je devrais te dévoiler pourquoi je vis. Tu me manques . Défois j'essaille de penser a autre chose que toi, juste 1 minutes mais je n'y arrive pas. Tu m'as appris à aimer comme jamais. Tu fais mon bonheur, battre mon coeur. Tu étais ma première raison de me lever. Souffrir. Je n'ai plus la force de continuer, de tourner la tête.J'ai tant Besoin de toi.Tu sais, je T'aime Vraiment.

On me l'α tellement dit, de l'oublier. Mαis, même si je l'αvais voulu, je n'αurαis pαs pu. Il y α toujours quelque chose qui me rαmènerα vers lui. Une chαnson, une odeur, un lieu, certαines pαroles, certαins gestes. C'est comme si, tout α coup, il αppαrαissαit de nulle pαrt. Et les souvenirs reviennent, même si c'est vrαi, il n'y en α pαs eu forcément beαucoup. Mαis j'αi tout gαrdé, moi. Je m'en souviens, moi. Et, comme une conne, je me mets α sourire.






ps: Ne quitte jamais celui que tu aime pour celui qui te plait car celui qui te plait te quitera pour celle qu'il aime.